Alin Moldoveanu, stăpân pe el când contează:** „Am avut emoții mai mari la imn decât în concurs”

Campionul olimpic a avut emoții mai mari atunci când a ascultat imnul decât în timpul concursului
Alin Moldoveanu s-a relaxat la Muzeul figurilor de ceară din Londra, unde își dorea de mult să ajungă, dar spune că el nu merită o statuie

Alin Moldoveanu, primul sportiv medaliat cu aur din delegația României la JO 2012, a sărbătorit ieri succesul la Casa României. Cu șampanie și sărmăluțe și cu invitați de seamă, printre care și ambasadorul țării noastre la Londra.

Ce înseamnă această medalie pentru tine?
O realizare imensă, pentru asta am muncit 16 ani, pentru asta ne antrenăm. Problema e că nu putem previziona când va fi medalia, trebuie să muncești la fel de constant, să crezi în șansa ta și atunci când e momentul să dai de fiecare dată totul.

Câte ore te antrenezi pe zi?
Minimum cinci, șase, în funcție și de perioada de pregătire, pentru că antrenamentele noastre nu înseamnă numai să tragi cu pușca, ci și pregătire fizică.

Pregătire fizică?
Da. Gândește-te că pușca are cinci kilograme și tu o ridici în concurs de 100 de ori, îți trebuie ceva rezistență.

Ești un tip foarte calm. Ce te enervează?
Absolut nimic, așa e felul meu. În plus, am fost educat să fiu așa și prin prisma sportului pe care îl practic..

Cum te-ai descrie?
Calm și flegmatic.

Când ai plâns ultima dată?
Acum, pe podium când am primit medalia și s-a cântat imnul.

Ce te face fericit?
Victoria, pentru asta trăim, chiar și în viața de zi cu zi, să treci peste toate greutățile și să ajungi învingător la final.

Care a fost cel mai greu moment al carierei?
Nu a existat unul în mod deosebit, tot timpul apar momente care țin de puterea ta interioară să le depășești.

Și cum treci peste ele?
Păi trebuie să mergi tot înainte și să nu cedezi, pentru că altfel e totul pierdut. Uneori e mai greu, alteori faci mai ușor față problemelor, însă important e să ajungi cu bine la final.

Nu prea te exteriorizezi…
Nu, pentru că și în concurs trebuie să fii cât mai calm, să nu-ți arăți emoțiile, iar asta cred ca m-a marcat și în viața de zi cu zi. și îmi prinde bine.

Faci niște exerciții speciale ca să nu te exteriorizezi?
Da, sunt antrenamente specifice, de multe ori această parte psihologică face diferența, pentru că tehnic toți suntem cam la aceeași valoare.

Te așteptai la medalie?
Nu, categoric nu. Acest sport nu este unul în care îți spui de la început că mergi și gata, iei medalie. Nu poți să îți propui dinainte nimic, tot ce-ți poți dori e să intri în finală, iar de acolo valorile sunt toate egale, oricine ia startul are aceleași șanse de medalii și poate ajunge pe podium. Muncești, tragi, aștepți și apoi vezi la final cum stau lucrurile.

Dacă îți spunea cineva înainte de Londra că va fi medalie…
(râde) Nu credeam. Nu aveam nici cea mai mică speranță de medalie. E normal, îmi doream, dar sunt un tip realist și știu la ce să mă aștept. Aici îți dai seama cum stai abia după ultimul foc, până atunci totul e deschis oricărui rezultat.

„Toată viața m-am pregătit pentru acest concurs”

Cum te-ai simțit când ai egalat recordul olimpic?
Incredibil acum. Atunci nu știi nimic. Așa a fost să fie. Următorul concurs poate fi mult mai slab sau, din contră, și mai bun.

Cum te simți ca și campion olimpic?
(râde) Încă nu știu, e prea devreme să îmi dau seama. Este un sentiment incredibil să obțin acest rezultat, să urc pe podium, să mi se dea această atenție, dar mă simt și un pic ciudat, pentru că sunt un tip căruia nu îi place să apară în fața reflectoarelor.

Aveai lacrimi în ochi la imn…
Da, aveam emotii mai mari decât în concurs. Este incredibil să ți se cânte imnul la Jocurile Olimpice.

Cât te-ai pregătit pentru Londra?
Păi pot spune că în ultimii trei ani am tras să prind forma aceasta, dar de fapt toată viața, de când am început tirul, m-am pregătit pentru acest concurs.

Te gândești și la Rio?
În primul rând să mă calific! Îmi doresc să particip și să dau ce e mai bun. Să vedem… Niciun concurs nu seamănă cu altul.

Cui dedici medalia?
Tuturor românilor care sunt alături de noi și ne susțin.

Înainte de finală, i-am spus că și intrarea în primii opt e o performanță. Să rămână calm, liniștit și să se concentreze pe ce are de făcut. Și pe noi ne-a luat prin suprindere medalia lui, nu ne așteptam, de aceea sunt cu atât mai fericit de acest rezultat
Sorin Babii, antrenorul lui Alin Moldoveanu